Cadrul normativ în domeniul semnăturii electronice nu stabilește un model standardizat al acordului părților privind aplicarea semnăturilor electronice. Totodată, art. 13 alin. (3) stabilește elementele esențiale pe care acesta urmează să le includă. Astfel, acordul părților privind aplicarea semnăturilor electronice care stabilesc cazurile de recunoaștere a documentelor electronice, semnate cu semnătură electronică simplă sau cu semnătură electronică avansată necalificată, asimilate, după efectele lor, cu documente similare pe suport de hârtie, semnate cu semnătură olografă, trebuie să prevadă modalitatea de verificare a semnăturii electronice, precum și obligațiile părților privind confidențialitatea și răspunderea materială.